The Noble Qur'an Encyclopedia

Alif, Lam, Ra'[1]. [Aceasta] este o Carte ale cărei Versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înțelept [Hakim], Khabir [Bineștiutor].

[Printr-un Mesager, spunând]: „Nu-L adorați decât pe Allah. Cu adevărat eu sunt [Trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor și vestitor de bine,”

Și [spunând]: „Rugați-vă de iertare la Domnul vostru și întoarceți-vă, căindu-vă, la El [și] El vă va ajuta să vă bucurați de o plăcere frumoasă până la un timp anumit și-i va da fiecăruia care merită răsplata cuvenită. Însă dacă vă veți întoarce, atunci cu adevărat, eu mă tem pentru voi de chinul unei Zile mari.

La Allah este întoarcerea voastră și El este cu Putere peste toate.”

Cu adevărat ei [necredincioșii] își închid piepturile, pentru a se ascunde de El. Dar chiar dacă se învelesc ei, ascunzându-se în veșmintele lor, El Știe atât ceea ce țin ei ascuns, cât și ceea ce destăinuiesc, căci El este 'Alim [Bineștiutor] al lăuntrului piepturilor.

Și nu este viețuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în Grija lui Allah. El Știe locul ei de sălaș și locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte deslușită.

Și El este Cel care a creat Cerurile și Pământul în șase zile - în vreme ce Tronul Său era deasupra apei - pentru ca să vă cerce care dintre voi este mai bun în făptuire. Iar dacă tu spui: „Veți fi voi înviați după moarte”, cei care nu cred, vor zice: „Aceasta nu este decât vrăjitorie evidentă.”

Iar dacă Noi întârziem pedepsirea lor până la un timp anumit, atunci ei spun[2]: „Ce o oprește pe ea?” Cu adevărat, în ziua când va veni la ei, nici unul dintre ei nu va mai fi ferit [de ea] și îi va cuprinde ceea ce ei au luat în derâdere.

Dacă Noi îi dăm omului să guste Îndurare din partea Noastră, iar apoi o luăm de la el, atunci el este deznădăjduit și nemulțumitor.

Dacă, însă, Noi îi dăm să guste bucurie după ce l-a atins o nenorocire, atunci el va spune: „S-au dus relele de la mine.” Și, cu adevărat, el va fi bucuros și mândru,

Mai puțin cei care sunt cu răbdare și săvârșesc fapte bune. Ei vor avea parte de iertare și de răsplată mare.

Atunci s-ar putea ca tu să neglijezi o parte din ceea ce îți este revelat[3] și pieptul tău să fie strâns la ea, când ei vor zice: „De ce nu s-a pogorât asupra lui o comoară?” sau „De ce nu a venit împreună cu el un Înger?” Tu nu ești decât un prevenitor, iar Allah este a toate Ocrotitor.

Sau ei vor spune: „El l-a născocit”? Spune: „Așadar, aduceți voi zece sure, asemeni lui, născocite [de voi] și chemați pe cine puteți [în ajutor] în afară de Allah, dacă sunteți voi întru dreptate.”

Și dacă nu vă răspund - atunci să știți că el [Coranul] a fost trimis prin Știința lui Allah[4] și că nu există altă divinitate în afară de El. Și[5], oare [nu] veți fi voi [supuși lui Allah] musulmani]?

Pe cei care doresc viața lumească și podoaba ei îi vom răsplăti Noi după faptele lor în ea[6], fără să li se scadă lor nimic din ele.

Aceștia sunt cei care în Lumea de Apoi nu vor avea decât Focul. Și zadarnic va fi ceea ce au săvârșit ei în ea[7] și în deșert va fi ceea ce au făcut.

Și oare acela care se bizuie pe un semn deslușit de la Domnul său și care este recitat de un martor din partea Sa, în vreme ce înainte de el a fost Cartea lui Moise drept ghid și îndurare [este mai bun decât acela care nu se bizuie pe niciun semn]? Aceștia cred în el, însă acele cete care nu cred în el au drept fãgăduință Focul. Nu fi în îndoială asupra lui, căci el este Adevărul de la Domnul tău, dar cei mai mulți dintre oameni nu cred!

Și cine este mai nelegiuit decât cel care născocește pe seama lui Allah minciună? Aceia vor fi aduși dinaintea Domnului lor, iar martorii vor spune: „Aceștia sunt cei care au mințit împotriva Domnului lor!” Fără îndoială, blestemul lui Allah este asupra nelegiuiților.

Care [îi] împiedică [pe oameni] de la calea lui Allah și încearcă să o facă deviantă. Ei sunt cei care nu cred în Viața de Apoi.

Aceia nu pot să-[L] facă neputincios [pe Allah] pe pământ și nici nu au alți aliați pentru ei, în afară de Allah, iar pedeapsa lor va fi înmulțită. Ei nu au putut să audă și nici nu au văzut[8].

Aceia sunt cei care și-au pierdut sufletele și s-a îndepărtat de ei ceea ce ei au născocit.

Fără îndoială, în Lumea de Apoi ei vor fi cei mai pierduți.

Cu adevărat, cei care cred și săvârșesc fapte bune și sunt umili înaintea Domnului lor, aceia sunt oaspeții Raiului și în el vor sălășlui veșnic.

Exemplul celor două cete este ca și cel al orbului și al surdului cu cel care vede și aude. Sunt cele două egale la comparație? Atunci, de ce nu luați voi aminte?

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său [și el a spus]: „Cu adevărat, eu sunt pentru voi prevenitor limpede,

Pentru ca voi să nu-L adorați decât pe Allah. Cu adevărat eu mă tem pentru voi de chinul unei zile dureroase”.

Și căpeteniile dintre cei care nu au crezut din neamul lui au spus: „Noi nu vedem în tine decât un om ca și noi și nu vedem să te fi urmat pe tine decât cei care sunt vrednici de dispreț dintre noi și fără pic de chibzuință. Noi nu vedem să aveți niciun merit față de noi, ci vă socotim mai degrabă niște mincinoși.”

El a spus: „O, popor al meu, v-ați gândit: dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu și El mi-a dat Îndurare de la El, dar ochilor voștri le scapă, să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâți?

Și o, popor al meu, eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb, căci răsplata mea nu se află decât la Allah. Și nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred. Cu adevărat, ei Îl vor întâlni pe Domnul lor[9]. Însă eu văd că voi sunteți un neam de ignoranți.

Și o, neam al meu! Cine mă va ajuta pe mine împotriva [pedepsei] lui Allah dacă eu i-aș alunga? Oare nu vă amintiți voi [ceea ce v-ar fi de folos]?

Și eu nu vă spun că eu am Comorile lui Allah sau că eu știu neștiutul. Nici nu spun că eu sunt un Înger și nici nu spun acelora pe care ochii voștri îi disprețuiesc că Allah nu le va Dărui lor bine. Allah Știe mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aș fi atunci dintre cei nelegiuiți!”

Ei[10] au spus: „O, Noe! Te-ai certat cu noi și prea mult te-ai certat. Adu-ne nouă cele cu care ne ameninți, dacă tu ești dintre cei care spun adevărul!”

El le-a răspuns: „Allah o să vi le aducă dacă El Voiește, iar voi nu-L veți putea împiedica.

Și sfatul meu nu vă va folosi - deși mi-aș dori să vă sfătuiesc - dacă Allah Voiește să vă ducă în rătăcire. El este Stăpânul vostru și la El veți fi întorși.”

Sau spun ei [despre profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)]: „L-a născocit!” Spune: „Dacă eu l-am născocit, atunci eu răspund pentru păcatul meu, însă eu sunt nevinovat de cele pe care le săvârșiți.”

Și i s-a revelat lui Noe că: „Nimeni din neamul tău nu va crede, decât cei care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei.

Și construiește arca sub ochii Noștri și după inspirația Noastră și nu-Mi pomeni despre cei care au fost nelegiuiți. Cu adevărat, ei sunt înecați.”

Și el lucra la corabie și de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din poporul său, îl luau în derâdere. Însă el le-a zis: „Dacă râdeți de noi, vom râde și noi de voi, asemenea cum râdeți.

Și veți afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili [pe pământ] și peste cine va veni chinul dăinuitor [în Ziua de Apoi]”

[Așa a fost] până când a venit porunca Noastră și s-a învolburat[11] cuptorul. Noi am spus: „Adu pe ea [pe arcă] din fiecare [seminție] câte doi soți și familia ta – în afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost deja dată - și pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puțini.

Și [Noe] a spus: „Urcați-vă pe ea. În Numele lui Allah va fi mersul ei și ancorarea [oprirea] ei. Cu adevărat, Domnul meu este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].”

Și când a purces cu ei printre valuri ca munții, l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi, nu fi laolaltă cu necredincioșii.”

Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. [Noe] i-a spus: „Astăzi nu este apărător de Porunca lui Allah, în afară de cel cu care El este Îndurător.” Și valurile i-au despărțit pe ei doi, iar el a fost printre cei înecați.

Și a fost spus[12]: „O, pământule, înghite apa ta și o, Cerule, încetează [cu ploaia]!” Și a scăzut apa și s-a împlinit porunca, iar ea [arca] s-a așezat pe muntele Al-Judi. Și a fost spus: „Să piară neamul de nelegiuiți.”

Și Noe L-a chemat pe Domnul său și a spus: „Doamne, fiul meu este din familia mea și, cu adevărat, Făgăduința Ta este Adevărul, iar Tu ești Cel mai Drept dintre cei drepți!”

El a spus: „O, Noe! El nu este din familia ta. Cu adevărat, el este [dintre cei care au săvârșit] o faptă necinstită. Nu-Mi cere aceea despre care tu nu ai știință! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fii printre cei neștiutori.”

[Noe] a spus: „Doamne, eu caut adăpost la Tine de a Te întreba despre cele în privința cărora eu nu am cunoștință; și de nu mă vei ierta și nu vei fi Îndurător cu mine, voi fi eu printre cei pierduți”.

A fost spus: „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră și cu binecuvântări asupra ta și asupra comunităților ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar pe alte comunități le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare și pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.

Acestea sunt câteva vești despre cele neștiute, pe care Noi ți le revelăm [o, Mohammed,] și pe care nu le-ați știut nici tu, nici poporul tău, mai înainte de aceasta. Deci fii răbdător, căci sfârșitul [cel mai bun] va fi al celor temători [de Allah].

Și [Noi l-am trimis] la [poporul] ’Ad pe fratele lor Hud, care a spus: „O, popor al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți [altă] divinitate în afară de El! Voi sunteți doar născocitori [de minciuni].

O, popor al meu, eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeți?

O, popor al meu, rugați-vă de iertare Domnului vostru și apoi căiți-vă față de El, pentru ca El să trimită asupra voastră Cerul încărcat de ploaie și să sporească puterea voastră cu putere! Și nu vă abateți ca niște mari păcătoși”

Ei au spus: „O, Hud! Tu nu ne-ai adus dovezi clare, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noștri, pentru cuvântul tău, și nici nu vom fi cu credință în tine!

Noi nu spunem decât că te-a ajuns un rău [nebunie] de la unul din zeii noștri.” El a zis: „Eu Îl iau pe Allah ca Martor și voi, de asemenea, fiți martori, că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luați ca asociați

În locul Lui! Deci vicleniți cu toții împotriva mea, fără să-mi dați niciun răgaz.

Cu adevărat, eu mă încred în Allah - Domnul meu și Domnul vostru. Și nu este vietate pe care El să nu o țină de chica ei[13]. Cu adevărat, Domnul meu este pe drumul cel drept [întru Adevăr].

Iar de vă veți întoarce, eu v-am transmis deja cele cu care am fost trimis la voi. Și Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt popor, fără ca voi să-I aduceți Lui vreun rău. Iar Domnul meu este peste toate Păzitor.”

Și când a venit Porunca Noastră, i-am salvat Noi pe Hud și pe cei care credeau împreună cu el, prin Mila Noastră, și i-am salvat de pedeapsă cruntă.

Aceștia sunt [poporul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor și nu au dat ascultare Trimișilor Săi și au urmat porunca oricărui tiran îndărătnic.

Și au fost urmăriți de un blestem în această lume și în Ziua Învierii. [Poporul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud.

Și [Noi am trimis] la Thamud pe fratele lor Salih care a spus: „O, popor al meu! Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ și v-a dat vouă să locuiți pe el. Rugați-L pe El de iertare și căiți-vă la El. Cu adevărat, Domnul meu este aproape [și] El este Cel care Răspunde întotdeauna.”

Ei au spus: „O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Ne oprești tu să adorăm ceea ce au adorat părinții noștri? Noi suntem într-o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi.”

El a spus: „O, neam al meu! Ce ziceți voi, dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, Care mi-a dăruit și Îndurare de la El? Cine mă va apăra pe mine de Allah, dacă eu nu m-aș supune Lui? Voi nu-mi sporiți decât pierderea.

O, popor al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn deslușit pentru voi. Lăsați-o să pască pe pământul lui Allah și nu o atingeți cu niciun rău, căci vă va lovi pe voi pedeapsă apropiată!”

Însă ei au înjunghiat-o și atunci el le-a spus: „Mai bucurați-vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduință fără de minciună.”

Și când a venit Porunca Noastră, i-am salvat Noi pe Salih și pe cei care au crezut împreună cu el, prin Îndurarea Noastră, de rușinea acelei zile. Domnul tău este Al-Qauiyy [Cel Puternic] [și] Al-'Aziz [Tare].

Și pe cei nelegiuiți i-a lovit strigătul tunător și au căzut [morți], în casele lor, cu fața în jos,

Ca și când nu ar fi locuit [niciodată] în belșug în ele. Fără îndoială, [poporul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă-se Thamud!

Și au venit Trimișii Noștri [Îngerii] la Avraam cu veste bună. Au zis ei: „Pace!”. Și le-a răspuns el: „Pace [vouă]”! și nu a pregetat să aducă un vițel fript.

Și când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor și l-a cuprins frica de ei.[14] Dar ei au zis: „Nu-ți fie frică! Noi am fost trimiși la neamul lui Lot!”

Și soția lui stătea în picioare și ea a zâmbit[15]. Atunci Noi i l-am Vestit ei pe Isaac, iar după Isaac pe Iacob.

Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când eu sunt o femeie bătrână, iar bărbatul meu e un moșneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!”

Dar ei au zis: „Te miri tu de Hotărârea lui Allah? Îndurarea și Binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case. Cu adevărat, El este Hamid [Cel Vrednic de Laudă] [și] Majid [Cel Vrednic de Glorie].

Și când i-a trecut lui Avraam frica și i-a venit vestea cea bună, el a început să argumenteze[16] cu Noi [în apărarea] poporului lui Lot.

Cu adevărat, Avraam era blând, căinător și rugător

[Îngerii au spus]: „O, Avraam, renunță la aceasta. Cu adevărat, Hotărârea Domnului tău a venit, iar asupra lor se va abate o pedeapsă nestrămutată”.

Și când Trimișii Noștri [Îngerii] au venit la Lot, s-a simțit stingherit[17], neștiind ce să facă și a spus: „Aceasta este o zi cumplită”.

Și s-a grăbit poporul său către el, după ce până atunci săvârșiseră fapte rele[18]. Și el le-a spus: „O, popor al meu! Acestea sunt fiicele mele[19] și ele sunt mai curate pentru voi. Fiți cu frică de Allah și nu mă faceți de rușine față de oaspeții mei! Nu este printre voi niciun bărbat chibzuit?”

Dar ei au spus: „Tu știi că nu avem nevoie de fiicele tale și tu știi ceea ce noi vrem.”

El a spus: „O, de-aș avea eu putere asupra voastră sau de-aș găsi un sprijin temut!”

Ei [Îngerii] au spus: „O, Lot! Noi suntem Trimișii Domnului tău! Ei nu vor putea niciodată să ajungă la tine. Deci pleacă cu familia ta la vreme de noapte[20] și să nu se întoarcă niciunul dintre voi [pentru a privi înapoi], în afară de soția ta, pe care o va lovi ceea ce îi lovește pe ei. Ceea ce îi amenință pe ei se va întâmpla în zori. Și oare nu este dimineața aproape?”

Și când a venit Hotărârea Noastră, am făcut Noi ca partea ei [a cetății] de sus să fie partea ei de dedesubt și am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars], una după alta,

Însemnate de Domnul tău. Și ele [pedepsele lui Allah] nu sunt departe de cei nelegiuiți.

Și [l-am trimis Noi] la [poporul] Madyan pe fratele lor Șuayb, care [le-] a spus: „O, popor al meu, adorați-L voi pe Allah, căci nu există altă divinitate în afară de El. Și nu micșorați măsura și greutatea. Cu adevărat, eu vă văd întru bine, dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate].

Și, o, popor al meu, dați măsura și greutatea întreagă, cu dreptate, și nu le scădeți oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor și nu purcedeți pe pământ ca stricători.

Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteți credincioși. Iar eu nu sunt păzitor peste voi.”

Ei au spus: „O, Șuayb! Oare rugăciunile tale [religia ta] îți poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinții noștri și să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Cu adevărat, tu ești blând și chibzuit.”[21]

El a spus: „O, popor al meu, v-ați gândit: dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, Care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă?[22] Eu nu voiesc să fac ceea ce vă interzic vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atât cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred și la El mă întorc[23].

O, popor al meu, să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi-o arătați, ca să vă lovească ceea ce a lovit poporul lui Noe sau poporul lui Hud sau poporul lui Salih. Iar poporul lui Lot nu este departe de voi.

Și rugați-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiți-vă față de El, Căci Domnul meu este Rahim [Îndurător] [și] Uadud [Binevoitor].”

Ei au spus: „O, Șuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne spui tu și te socotim slab printre noi. Și de n-ar fi clanul tău, noi te-am ucide cu pietre, căci tu nu ai nicio putere asupra noastră.”

El a spus: „O, neam al meu, oare clanul meu are mai mult preț la voi decât Allah, Căruia voi Îi întoarceți spatele? Cu adevărat, Domnul meu cuprinde [cu Știința Sa] tot ceea ce faceți voi.

Și, o, neam al meu, faceți după putința voastră și voi face și eu [tot la fel] și veți afla voi asupra cui se va abate o pedeapsă care-l va înjosi și cine este mincinos. Așteptați, și voi aștepta și eu împreună cu voi!”

Și când a venit Porunca Noastră, i-am izbăvit Noi pe Șuayb și pe cei care au crezut împreună cu el, prin Îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiți i-a lovit strigătul tunător și au căzut [morți], în casele lor, cu fața în jos,

Ca și cum ei nu ar fi locuit în ele, în belșug, [niciodată]. Atunci, departe cu Madyan, așa cum departe s-a dus și [poporul] Thamud.

Și l-am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre și cu putere evidentă,

La Faraon și la căpeteniile sale. Însă ei au urmat porunca lui Faraon, dar porunca lui Faraon nu era cu dreptate.

Și va merge el înaintea poporului său în Ziua Învierii și-i va călăuzi pe ei către Foc. Și ce rău loc va fi acesta spre care sunt ei duși.

Și vor fi urmăriți în această [lume] și în Ziua Judecății de blestem. Și ce rău dar[24] va fi acesta care le este menit.

Acestea sunt dintre veștile cetăților pe care ți le povestim [o, Mohammed]. Dintre ele [o parte] sunt încă în picioare și [o parte din ele] sunt șterse.

Noi nu le-am făcut nicio nedreptate, ci ei înșiși s-au nedreptățit. Și nu le-au fost de niciun folos zeii lor, pe care i-au adorat în locul lui Allah, când a venit Porunca Domnului tău, ci nu au făcut ei decât să le sporească ruina.

Astfel este pedeapsa Domnului tău când El pedepsește cetățile, dacă ele sunt nelegiuite. Iar pedeapsa Lui este dureroasă și aspră.

Cu adevărat, în aceasta este un semn pentru cel care se teme de chinul din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunați! Aceasta este o Zi mărturisită.

Și Noi nu o lăsăm să întârzie decât numai până la un termen hotărât.

În Ziua ce va veni, nu va grăi niciun suflet, decât numai cu Voia Lui. Și unii dintre ei vor fi osândiți, iar [alții] fericiți!

În ce-i privește, pe cei care vor fi osândiți se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamăt și de suspin;

În veci vor sălășlui în el, cât vor dăinui Cerurile și Pământul, doar dacă Domnul tău va voi altfel, căci Domnul tău face tot ceea ce El Voiește.

În ceea ce-i privește, pe cei care vor fi fericiți, ei se vor afla în Rai; și în veci vor sălășlui în el, atât cât vor dăinui Cerurile și Pământul, doar dacă Domnul tău va Voi altfel. [Acesta va fi] un dar neîntrerupt.

Nu te îndoi [o, Mohammed,] cu privire la ceea ce adoră ei [politeiștii]. Ei nu adoră alta decât ceea ce au adorat părinții lor mai înainte. Iar Noi le vom da partea lor fără nicio micșorare.

Noi i-am dat deja lui Moise Scriptura și s-au ivit neînțelegeri asupra ei. Și de n-ar fi fost mai dinainte un Cuvânt[25] de la Domnul tău, [totul] ar fi fost hotărât pentru ei. Dar ei sunt în îndoială tulburătoare asupra lui.

Și cu adevărat, pe fiecare îl va răsplăti Domnul tău pe deplin pentru faptele sale. Cu adevărat, El este Khabir [Bineștiutor] a ceea ce fac ei.

Deci rămâi pe calea cea dreaptă, așa cum ți s-a poruncit, laolaltă cu aceia care s-au căit împreună cu tine. Și nu treceți peste limite, fiindcă El este Basir [Cel care Vede Bine] ceea ce faceți.

Și nu înclinați către cei care sunt nelegiuiți, ca să nu vă atingă Focul și voi nu aveți alți aliați afară de Allah și apoi voi nu veți fi ajutați.

Și împlinește Rugăciunea [As-Salat] la cele două capete ale zilei și la anumite ceasuri din noapte. Cu adevărat, faptele bune le alungă pe cele rele. Aceasta este o reamintire pentru cei care își reamintesc [cugetă și I se supun lui Allah].

Și fii statornic în răbdare, fiindcă Allah nu lasă să se piardă răsplata făcătorilor de bine.

Și oare nu au fost printre popoarele de dinaintea voastră oameni virtuoși care au oprit de la stricăciuni pe acest pământ – în afară de puțini dintre ei pe care Noi i-am izbăvit? Iar cei care au fost nedrepți au trăit mai departe în îmbuibare și au fost mai păcătoși.

Și Domnul tău nu ar fi nimicit cetățile, cu nedreptate, dacă locuitorii lor s-ar fi îndreptat [și ar fi săvârșit fapte bune].

Și dacă Domnul tău ar fi Voit, i-ar fi făcut pe toți oamenii o singură comunitate. Dar ei nu încetează să fie în neînțelegere

În afară de cei cu care Domnul tău a fost Îndurător. Și de aceea i-a creat pe ei. Și se va împlini Cuvântul Domnului tău: „Voi umple Gheena cu djinni și cu oameni laolaltă.”

Și în tot ce-ți povestim ție din veștile despre Trimiși se află [pildă] cu care Noi întărim inima ta. Și prin acestea a venit la tine Adevărul, Îndemnarea și reamintirea pentru dreptcredincioși.

Și spune-le celor care nu cred: „Faceți după putința voastră și vom face și noi [tot la fel].

Așteptați și vom aștepta și noi.”

Și ale lui Allah sunt cele neștiute din Ceruri și de pe Pământ. Și la El se întorc toate lucrurile [pentru hotărâre]. Adoră-L, așadar, și încrede-te în El! Și Domnul tău nu este nebăgător de seamă față de ceea ce faceți voi.