The Noble Qur'an Encyclopedia

Ta’, Sin, Mim[1].

Acestea sunt Versetele unei Cărți deslușite.

Noi îți recităm din povestea lui Moise cu Faraon în tot adevărul, pentru [a preveni] un popor [de oameni] care cred.

Cu adevărat, Faraon a devenit prea semeț pe Pământ. A împărțit poporul lui în trepte, asuprind o parte dintre ei, măcelărindu-i pe fiii lor [nou născuți] și lăsându-le în viață doar pe copilele lor. Cu adevărat, el era dintre făcătorii de stricăciune.

Însă Noi am dorit să Ne arătăm Îndurarea față de cei care au fost socotiți slabi pe Pământ și să-i facem stăpânitori și să-i facem pe ei moștenitori.

Și să le dăm lor putere pe Pământ și să le arătăm lui Faraon, lui Haman [ministrului său] și soldaților lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [că se vor întâmpla]

Și i-am revelat Noi mamei lui Moise: „Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, pune-l pe apa râului! Și nu-ți fie teamă și nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine și-l vom face pe el [unul] dintre Trimiși!”

Și familia lui Faraon l-a ridicat [din râu], ca să le fie lor dușman și [motiv de] tristețe. Cu adevărat, Faraon, Haman și soldații lor erau păcătoși.

Și soția lui Faraon a spus: „[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine și pentru tine! Nu-l ucideți! S-ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu!” Însă ei nu presimțeau[2]!

Și inima mamei lui Moise a devenit goală. Și puțin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i-am fi întărit inima pentru ca ea să fie dintre cei credincioși

Și i-a spus ea surorii lui: „Urmărește-l!” Și a privit ea la el de la distanță, fără ca ei să-și dea seama.

Și Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici[3]. Și a spus [sora lui Moise]: „Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voi și care îl vor crește cu bună-cuviință?”

Și astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure și să nu fie mâhnită și pentru ca să știe că făgăduința lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulți dintre ei nu știu.

Și când a ajuns el la vârsta bărbăției și era pe deplin format, i-am dat lui înțelepciune și știință. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine.

Și el a intrat în cetate într-un moment de neatenție a locuitorilor ei[4]. Și a găsit în ea doi bărbați care se certau între ei: unul era din tabăra lui, iar celălalt era dintre dușmanii lui. Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre dușmanii lui. Și l-a lovit Moise [cu pumnul] și l-a ucis [fără intenție]. Și a spus el [Moise]: „Aceasta este o faptă a lui Șeitan; într-adevăr el este un dușman învederat care duce la rătăcire!”

El a spus: „Doamne, eu am fost nedrept față de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!” Și l-a iertat pentru că El este Al-Ghafur [Iertător], Ar-Rahim [Îndurător].

El a spus: „Doamne, pentru că Tu ai revărsat Grația Ta asupra mea, eu nu voi fi susținător al nelegiuiților!”

În dimineața următoare, pândea el prin cetate speriat. Și iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Însă Moise i-a spus: „Cu adevărat, tu ești un rătăcitor limpede!”

Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era dușman amândurora, el[5] a spus: „O, Moise! Voiești tu să mă ucizi pe mine, așa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voiești decât să fii un tiran pe Pământ și nu voiești să fii dintre cei împăciuitori!”

Și a venit un bărbat de la capătul cetății, alergând, și a spus: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îți sunt bun sfătuitor!”

Și a ieșit din ea, așteptând cu frică. El a spus: „Doamne, mântuiește-mă pe mine de poporul de nelegiuiți!”

Și când s-a îndreptat către Madyan, el a spus: „Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!”

Și când a ajuns la [fântâna de] apa de la Madyan, a găsit acolo o mulțime de oameni care adăpau [turmele]. Și în afară de ei, a găsit el și două femei care-și țineau departe [turma lor]. Și le-a întrebat el: „Care este necazul vostru?” Ele au răspuns: „Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!

Și a adăpat el [turmele lor] pentru ele, apoi s-a întors la umbră și a spus: „Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!”

Apoi a venit la el una dintre cele două [femei], mergând cu sfială, și i-a spus: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]". Și când a venit [Moise] la el[6] și i-a istorisit povestea, i-a spus: „Nu te teme, căci ai scăpat de poporul de nelegiuiți!”

A spus una dintre ele: „Tată, angajează-l [la tine], căci cel mai bun pe care-l poți lua cu simbrie este cel puternic și vrednic de încredere!”

El a spus: „Eu voiesc să-ți dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiția să mă slujești opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va Voi Allah - printre făcătorii de bine”.

[Moise] a spus: „Așa să fie între tine și mine! Și oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea. Iar Allah ne este Chezaș pentru ceea ce vorbim!”

Când Moise a împlinit termenul și a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte și a spus familiei sale: „Rămâneți aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc vești de acolo sau un tăciune din foc, ca să vă încălziți!”

Și când a ajuns la el, a fost Strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: „O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor!

Aruncă toiagul tău! Și când l-a văzut mișcându-se ca un șarpe, s-a întors și a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. „O, Moise! Apropie-te și nu te teme, căci tu ești dintre cei aflați în siguranță!

Vâră-ți mâna prin deschizătura cămășii tale și ea va ieși albă, neatinsă de niciun rău! Și strânge brațul către tine pentru ca să nu-ți fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon și pentru dregătorii lui. Cu adevărat, ei sunt un popor de nelegiuiți!”

El a spus: „Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor și mă tem ca ei să nu mă ucidă!

Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!”

[Allah] a spus: „Vom întări brațul tău prin fratele tău și vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu semnele Noastre veți fi voi și cei care vă urmează pe voi biruitori”.

Și când a venit Moise la ei cu semnele Noastre deslușite, ei au spus: „Aceasta nu este decât fermecătură născocită! Noi n-am auzit de aceasta la strămoșii noștri cei mai vechi!”

Moise a spus: „Domnul meu Știe mai bine cine a venit cu îndreptare de la El și a cui va fi Casa cea de Veci! Nelegiuiții nicicum nu vor izbândi!”

A spus Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nu știu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut și înalță-mi mie un turn! Poate astfel voi ajunge eu să privesc la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoși!”

Și s-au purtat el și oștenii lui cu semeție pe Pământ, pe nedrept, și și-au închipuit ei că nu vor fi întorși la Noi.

Însă Noi i-am prins pe el și pe oștenii lui și i-am aruncat pe ei în mare[7]. Privește, deci, care este sfârșitul nelegiuiților!

Și i-am făcut Noi chemători [ai oamenilor] către Foc, iar în Ziua Învierii nu vor fi ei ajutați.

Și am făcut Noi să-i urmărească în această lume un blestem, iar în Ziua Învierii vor fi ei rușinați[8].

Și i-am dat Noi lui Moise Cartea [Tora] - după ce am nimicit popoarele de mai înainte - ca dovezi limpezi pentru oameni, călăuzire și îndurare, pentru ca ei să ia aminte.

Și tu [o, Mohammed] nu ai fost pe coasta de apus [a Muntelui], când i-am dat lui Moise porunca, și nici n-ai fost printre martori.

Însă Noi am făcut să se ivească generații [după Moise] și vremea care s-a scurs peste ele a fost lungă[9]. Tu nu ai locuit printre oamenii din Madyan ca să le reciți Versetele Noastre, dar Noi te-am trimis ca Mesager[10].

Tu nu ai fost nici la coasta Muntelui Tor, când Noi am Chemat, dar [Noi ți-am revelat], ca o Îndurare de la Domnul tău, pentru ca tu să îndemni un popor cărora nu le-a venit un prevenitor mai înainte de tine, pentru ca ei să ia aminte.

Și nu a fost o nenorocire să-i lovească pentru ceea ce au făcut mâinile lor mai înainte, fără ca ei să spună: „Doamne, de ce nu ai trimis Tu un Profet la noi, ca să urmăm semnele Tale și să fim noi printre dreptcredincioși?”

Dar când le-a venit lor Adevărul din partea Noastră, ei au spus: „Dacă măcar i s-ar fi trimis și lui asemenea cu ceea ce i-a fost trimis lui Moise!” Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s-a trimis lui Moise mai înainte? Ei spun: „Două vrăjitorii care se ajută una pe alta[11]!” Și mai spun: „Noi nu credem în niciuna!”

Spune: „Aduceți voi o carte de la Allah mai bună pentru călăuzire decât acestea două [Tora și Coranul] și eu o voi urma, dacă voi veți fi întru adevăr!”

Iar de nu-ți vor răspunde, să știi că ei urmează doar poftele lor! Și cine este mai rătăcit decât acela care urmează poftei sale fără o călăuzire de la Allah? Cu adevărat, Allah nu-i călăuzește pe cei nelegiuiți.

Noi am făcut să ajungă la ei Cuvântul [Coranul], pentru ca ei să ia aminte.

Celor [evreii și creștinii] cărora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el - cred în acesta [în Coran];

Și când li se recită lor ei spun: „Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Și noi am fost supuși [lui Allah] înainte de [pogorârea lui]”;

Aceștia vor fi dăruiți cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici și pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună și fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat,

Iar când ei aud vorbele grele [murdare și inutile] se îndepărtează de ele și spun: „Noi avem parte de faptele noastre și voi aveți parte de faptele voastre! Pacea asupra voastră! Noi nu căutăm tovărășia celor ignoranți!”

Cu adevărat, Tu, [Mohammed], nu călăuzești pe cine-ți place, ci Allah călăuzește pe cine Voiește și El îi Cunoaște mai bine pe cei ce se lasă călăuziți.

Și ei [cei din Qurayș] spun: „Dacă am urma călăuzirea cea bună împreună cu tine, am fi noi smulși din pământul nostru!” Dar oare nu le-am stabilit Noi un loc sacru și sigur, în care se aduc roade de toate soiurile, spre folos din partea Noastră? Însă cei mai mulți dintre ei nu știu.

Și câte cetăți am nimicit Noi, după ce s-au semețit în viața lor! Și iată casele care nu au mai fost locuite după ei decât de puțini și Noi suntem moștenitorii [lor].

Însă Domnul tău nu nimicește cetățile mai înainte de a fi trimis un Mesager la mama lor [cea mai importantă dintre ele], care să le citească Versetele Noastre. Și Noi nu am făcut să piară cetățile decât dacă locuitorii lor au fost nelegiuiți.

Și tot ceea ce vi s-a dat vouă [oamenilor] dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieți și podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah este mai bun și este veșnic. Voi nu pricepeți?

Oare acela căruia i-am făcut Noi frumoasă făgăduință [Paradisul], pe care el o primește, este la fel ca acela căruia Noi i-am dăruit bucuriile vieții lumești și care în Ziua Învierii se va afla printre cei aduși [pentru pedeapsă în Iad]?”

Și în Ziua când El îi va chema, le va spune: „Unde sunt aceia despre care ați pretins că ar fi asociații Mei?”

[Atunci] vor spune cei împotriva cărora se va rosti cuvântul[12]: „Doamne, aceștia sunt cei pe care i-am dus în rătăcire. Și i-am dus pe ei în rătăcire, precum și noi am fost în rătăcire. Însă noi ne dezvinovățim înaintea Ta. Ei nu ne-au adorat pe noi”.

Și se va spune [atunci]: „Chemați-i pe asociații voștri!” Și ei îi vor chema, dar nu le vor răspunde. Și ei vor vedea chinul și atunci vor dori ei să fi fost bine călăuziți.

Și [spune] de Ziua Aceea când El îi va Chema și le va spune: „Ce le-ați răspuns voi Trimișilor?”

Dar în Ziua Aceea dovezile lor vor fi oarbe pentru ei și ei nu se vor putea întreba unul pe altul.

Însă aceia care s-au căit, au crezut și au făcut bine, aceia vor fi printre cei care izbândesc.

Și Domnul tău creează ceea ce Voiește și alege, însă ei nu vor avea alegere. Mărire lui Allah! El este mai Presus de ceea ce-I asociază Lui!

Și Domnul tău Știe ceea ce ascund piepturile lor și ceea ce ele fac deschis.

Și El este Allah. Nu există altă divinitate în afară de El! A Lui este Lauda atât în această lume cât și în Lumea de Apoi și la El este Judecata și la El veți fi întorși!

Spune: „Ce credeți voi? Dacă Allah ar așterne peste voi o noapte nesfârșită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v-ar aduce vouă o lumină? Oare voi nu auziți?”

Spune: „Ce credeți voi! Dacă Allah ar așterne peste voi o zi nesfârșită până în Ziua Învierii, care dumnezeu afară de Allah v-ar aduce vouă o noapte ca să vă odihniți în timpul ei? Oare voi nu vedeți?”

Prin Îndurarea Sa, El v-a făcut noaptea și ziua, ca să vă odihniți și ca să căutați Mila Lui. Poate că voi veți fi mulțumitori.

Și [amintește-le] de Ziua când El îi va chema și va spune: „Unde sunt aceia despre care ați pretins că ar fi asociații Mei?”

Și vom scoate Noi din fiecare comunitate un martor și vom spune: „Aduceți dovada voastră!” Și vor ști ei că Adevărul este la Allah și că s-au îndepărtat de ei acelea pe care ei le-au plăsmuit.

Cu adevărat, Qarun a fost din poporul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Și i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbați] vânjoși. Și când i-a spus lui poporul său: „Nu te semeți, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care se semețesc,

Ci caută cu ceea ce ți-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Și nu uita partea ta din această viață! Și fă bine, așa după cum și Allah ți-a făcut ție bine! Și nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care fac stricăciune",

El a spus: „Mie mi s-a dat ceea ce am numai datorită științei mele!” Oare el nu știa că Allah a nimicit înainte de el dintre popoare bărbați mai puternici decât el și care adunaseră mai multe bunuri? Iar nelegiuiții nu sunt întrebați pentru păcatele lor[13]!

Și a ieșit el dinaintea poporului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viața lumească au spus atunci: „O, de-am avea și noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc.”

Însă cei cărora le-a fost dăruită știința au spus: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru cei care cred și săvârșesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici.

Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el și casa lui și nu a avut el nicio ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah și nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înșiși.

Și cei care doriseră ieri să fie în locul lui au spus în dimineața următoare: „Vai! Într-adevăr Allah mărește câștigul aceluia care Voiește El dintre robii Săi sau îl micșorează. Dacă Allah nu ar fi fost Milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită și pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioșii nu izbândesc!”

Această Casă de Veci [Paradisul] o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe Pământ, nici stricăciune. Iar sfârșitul [bun] este al acelora care au frică.

Cel ce vine cu faptă bună va avea parte de ceva și mai bun decât ea, iar cel ce vine cu faptă rea [să știe că] cei care săvârșesc fapte rele nu vor fi răsplătiți decât după ceea ce au săvârșit.

Cu adevărat [o, Mohammed], Acela care ți-a dăruit Coranul te va aduce înapoi la locul unde [tu vrei] să te întorci[14]. Spune: „Domnul meu Știe mai bine cine vine cu călăuzirea și cine este în rătăcire răzvedită!”

Tu nu nădăjduiai să ți se aducă ție Cartea, decât ca o Îndurare de la Domnul tău. Așadar, nu fi niciodată un ajutor pentru necredincioși.[15]

Și ei să nu te abată de la Versetele lui Allah, după ce ele ți-au fost trimise ție, și cheamă la Domnul tău și nu fi tu dintre politeiști!

Și nu chema alături de Allah alt dumnezeu, căci nu există altă divinitate în afară de El! Totul va pieri în afară de Chipul Său[16]. La El este Judecata și la El veți fi aduși înapoi!