The Noble Qur'an Encyclopedia

Când Soarele se va strânge și se va întuneca

Și când Stelele vor cădea și se vor risipi

Și când munții vor fi spulberați

Și cămilele[1] îngreunate de zece luni vor fi neîngrijite,

Când sălbăticiunile vor fi adunate laolaltă

Și când mările se vor aprinde,

Când sufletele se vor împerechea [cu cei asemenea lor]

Și când fetița îngropată de vie va fi întrebată

Pentru ce păcat a fost omorâtă,

Când foile[2] vor fi desfăcute și împărțite

Și când Cerul va fi dezgolit și îndepărtat,

Și când Iadul se va aprinde

Și când Raiul va fi adus aproape,

Atunci va ști [fiecare] suflet ce a adus[3].

Dar nu! Jur pe Stelele ce se retrag [dispărând ziua și apărând noaptea],

Ce grăbesc să se ascundă,

Și pe noaptea slab întunecată [furișată]

Și pe dimineața care vine!

Acesta [Coranul] este Cuvântul [transmis de] un Mesager nobil [Gavriil],

Înzestrat cu mare putere, cu vază la Stăpânul Tronului,

Căruia i se arată supunere acolo, cinstit.

Tovarășul vostru [Mohammed] nu este nebun!

El l-a văzut în zarea limpede[4] [pe Gavriil].

Și el [Mohammed] nu este cu necunoscutul [ce i-a fost revelat] zgârcit [ascunzându-l][5].

Acesta nu este nici cuvântul unui șeitan alungat cu pietre!

Deci unde [voiți să] vă duceți?[6]

El nu este decât o îndemnare pentru lumi,

Pentru acela dintre voi care voiește să meargă pe drumul cel drept.

Dar voi nu puteți voi decât dacă Voiește Allah, Stăpânul lumilor.