The Noble Qur'an Encyclopedia

Pe zori

Și pe cele zece nopți![1]

Pe cel care are pereche și pe cel fără pereche

Și pe noaptea ce se scurge!

Oare este acesta un jurământ pentru cel cu pricepere?[2]

Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad,

Cu Iram[3], [cetatea] cu corturi ridicate,

Care nu a mai fost alta creată asemenea ei printre cetăți

Și cu cei din neamul Thamud, care au tăiat stâncile din vale [pentru a-și construi locuințe],

Și cu Faraon, stăpânul soldaților[4]

Care au fost nelegiuiți în cetățile [lor]

Și au înmulțit stricăciunea în ele?

Așadar, Domnul tău a vărsat asupra lor chinuri felurite!

Cu adevărat, Domnul tău vă Observă!

Cât despre om, când Domnul său îl încearcă și îl cinstește și este Îndurător cu el, atunci el zice: „Domnul meu m-a cinstit!”[5]

Însă când Domnul său îl încearcă și-i micșorează lui înzestrarea, atunci el zice: „Domnul meu m-a umilit!”

Dar nu[6]! Voi nu-l cinstiți pe orfan

Și nu vă îndemnați la hrănirea sărmanului

Și mâncați moștenirea cu lăcomie[7]

Și iubiți averea cu o dragoste fără de margini!

Nu! Când Pământul va fi prefăcut în pulbere

Și va veni Domnul tău[8], când Îngerii vor sta în rânduri

Și va fi adus în Ziua aceea Iadul, în Ziua aceea omul își amintește. Dar cum să-i mai fie lui de folos amintirea?

Și va zice el: „Ce bine ar fi fost, dacă aș fi făcut mai înainte [fapte bune] pentru viața mea!”[9]

Dar în Ziua aceea nimeni nu va osândi așa cum osândește El

Și nimeni nu va lega așa de strâns cum leagă El...

[Celor dreptcredincioși li se vor spune] „O, tu suflet liniștit!

Întoarce-te la Domnul tău mulțumit și împăcat

Și intră între robii Mei

Și intră în Raiul Meu!”